Proverbul sugerează că, dacă cineva nu își gestionează în mod corespunzător resursele în timpul toamnei – nu își face socotelile corect și nu pune deoparte suficient pentru iarnă – va ajunge să sufere de lipsuri și să fie flămând când vine iarna.
Acest proverb are rădăcini în tradițiile agrare ale României, unde planificarea și gestionarea resurselor au fost întotdeauna esențiale pentru supraviețuire, în special în comunitățile rurale. La finalul verii și începutul toamnei, oamenii își adunau recoltele și se pregăteau pentru lunile reci de iarnă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu