Treceți la conținutul principal

Oaia bălțată de lângă gard se cheamă că-i a altuia

În esență, proverbul sugerează că lucrurile care par prea ușor de obținut sau sunt la îndemâna tuturor pot fi, de fapt, ale altcuiva și nu ar trebui considerate ca fiind proprietatea noastră. Acest proverb provine din lumea pastorală și reflectă observațiile ciobanilor cu privire la comportamentul oilor și la proprietatea acestora.

În tradiția pastorală, oile erau (și sunt) foarte valoroase pentru ciobani. Oile bălțate (pătate sau pestrițe) erau ușor de recunoscut și identificat de către ciobani. Când o astfel de oaie este văzută lângă gard, adică la marginea turmei sau a proprietății, poate da impresia că nu este bine păzită sau că este abandonată, ceea ce nu este cazul.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

S-au văzut mai mulți miei tăiați de Paște, decât oi bătrâne

Se referă la faptul că nu întotdeauna persoanele în vârstă sunt cele care decedează primele, ci uneori persoanele tinere pot deceda înaintea celor mai în vârstă. Aceasta subliniază imprevizibilitatea vieții și moartea prematură a unor indivizi tineri, care poate avea implicații semnificative asupra succesiunii. Expresia evidențiază că moartea poate veni oricând, indiferent de vârstă, și că a planifica în mod cert pe baza unui eveniment viitor (moștenirea părinților) este riscant.

Fiii care țin strunga vor culege la împărțeală; cei care învață duc numele mai departe

Acest proverb reflectă dualitatea rolurilor într-o familie tradițională românească, unde fiii mai mari sunt implicați în activitățile gospodărești și îngrijirea oilor, asigurând astfel continuitatea imediată și bunăstarea familiei. În același timp, fiii mai mici, trimiși la școală, sunt pregătiți pentru a duce mai departe numele familiei prin educație și progres.  Proverbul subliniază importanța recunoașterii contribuției fiecăruia în momentul împărțirii averii și valorificarea educației pentru un viitor mai bun.

În munții-nalți, cine știe taina muntelui, păstrează turma; cine ascultă șoapta brazdei, aduce belșugul

 Acest proverb subliniază importanța cunoașterii și respectării tradițiilor și înțelepciunii locale în viața pastorală din munți. Cei care înțeleg și respectă natura muntelui și tainele lui reușesc să îngrijească bine turma. În același timp, cei care ascultă și urmează tradițiile agricole (șoapta brazdei) aduc prosperitate și belșug în gospodărie.  Proverbul reflectă armonia dintre om și natură, precum și valoarea transmiterii înțelepciunii tradiționale pentru bunăstarea comunității.