Treceți la conținutul principal

Când răboajele-s tăiate drept, și socotelile-s curate

Acest proverb se referă la practica veche a utilizării raboajelor ca mijloc de probă primitiv între persoane pentru a înregistra datorii sau înțelegeri. Potrivit articolului 1187 din vechiul Cod Civil Român din 1864 (Codul Cuza), răboajele erau considerate valabile dacă crestăturile erau egale și corelative pe ambele bucăți folosite de părțile implicate.

În mediul pastoral românesc, unde înțelegerile verbale și gesturile de încredere erau esențiale, răboajele reprezentau un mod vizibil și simplu de a ține evidența obligațiilor reciproce. Părțile tăiau crestături pe o bucată de lemn sau alt material, iar cele două bucăți se potriveau pentru a confirma exactitatea și corectitudinea înregistrărilor.

Proverbul subliniază importanța de a face aceste crestături corect, pentru că, atunci când răboajele sunt tăiate drept (adică precise și corecte), nu există îndoieli cu privire la exactitatea socotelilor. În acest fel, se menține încrederea între părți și se evită disputele.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

S-au văzut mai mulți miei tăiați de Paște, decât oi bătrâne

Se referă la faptul că nu întotdeauna persoanele în vârstă sunt cele care decedează primele, ci uneori persoanele tinere pot deceda înaintea celor mai în vârstă. Aceasta subliniază imprevizibilitatea vieții și moartea prematură a unor indivizi tineri, care poate avea implicații semnificative asupra succesiunii. Expresia evidențiază că moartea poate veni oricând, indiferent de vârstă, și că a planifica în mod cert pe baza unui eveniment viitor (moștenirea părinților) este riscant.

Fiii care țin strunga vor culege la împărțeală; cei care învață duc numele mai departe

Acest proverb reflectă dualitatea rolurilor într-o familie tradițională românească, unde fiii mai mari sunt implicați în activitățile gospodărești și îngrijirea oilor, asigurând astfel continuitatea imediată și bunăstarea familiei. În același timp, fiii mai mici, trimiși la școală, sunt pregătiți pentru a duce mai departe numele familiei prin educație și progres.  Proverbul subliniază importanța recunoașterii contribuției fiecăruia în momentul împărțirii averii și valorificarea educației pentru un viitor mai bun.

În munții-nalți, cine știe taina muntelui, păstrează turma; cine ascultă șoapta brazdei, aduce belșugul

 Acest proverb subliniază importanța cunoașterii și respectării tradițiilor și înțelepciunii locale în viața pastorală din munți. Cei care înțeleg și respectă natura muntelui și tainele lui reușesc să îngrijească bine turma. În același timp, cei care ascultă și urmează tradițiile agricole (șoapta brazdei) aduc prosperitate și belșug în gospodărie.  Proverbul reflectă armonia dintre om și natură, precum și valoarea transmiterii înțelepciunii tradiționale pentru bunăstarea comunității.